Explicaţie însemn heraldic Centrul Chinologic Sibiu®  Certificat de inregistrare a mărcii Centrului Chinologic Sibiu®

Repere cronologice în evoluţia Centrului Chinologic Sibiu®

 

 

 

 

 

 

 

Secţia de dresaj de pe lângă Şcoala de Jandarmi Oradea şi secţiile de dresaj ale centrelor de instrucţie au funcţionat până în anul 1949, când poliţia şi jandarmeria au fost desfiinţate, iar în locul acestor două mari instituţii ale statului, regimul comunist a creat miliţia şi trupele de securitate.

Trecerea atribuţiilor jandarmeriei rurale în sarcina miliţiei şi înlocuirea jandarmilor cu miliţieni, care în cele mai multe cazuri nu aveau pregătirea necesară pentru lucrul cu câinele de serviciu, a însemnat o grea pierdere pentru Ministerul de Interne.

Problemele tot mai complexe cu care se confruntau noile organe de represiune create de regimul comunist au condus în mod inevitabil la căutarea de noi forme, metode şi mijloace de menţinere sub control a fenomenului infracţional, de asigurare a ordinii şi liniştii publice, pentru prinderea luptătorilor anticomunişti şi neutralizarea acţiunilor îndreptate împotriva noilor autorităţi instalate în România după 23 August 1944.

Era nevoie de specialişti şi aceştia trebuia să fie căutaţi şi sprijiniţi pentru repunerea în funcţiune a şcolii de dresaj, concomitent cu rezolvarea multiplelor probleme de natură administrativă pe care le ridicau conductorii şi câinii de serviciu şi, nu în ultimul rând, utilizarea rapidă şi eficientă a acestora în munca specifică organelor de miliţie şi securitate.

 

Comandantul cursului de instruire a fost numit Colonel (r) Ioan Suciu şi sublocotenenţii Costea şi Pascu. Un rol important l-a avut şi Colonel Dr. Carnaţiu de la grăniceri, cooptat să se ocupe de selecţionarea lotului de reproducţie şi care a participat la achiziţionarea câinilor din Cehoslovacia. Trebuie menţionat faptul că în acea perioadă grănicerii trecuseră de la Ministerul Forţelor Armate la Ministerul Afacerilor Interne, iar şcoala de dresaj de la Floreşti, Prahova a sprijinit activităţile de pregătire care se realizau la Călineşti pentru formarea viitorilor instructori dresori.

 

 

Până la aprobarea statului de organizare, în perioada lucrărilor de amenajare a unităţii, a fost numit şef interimar sublocotenentul Pascu, ajutat de colonel (r) Ioan Suciu, care nu a mai fost reîncadrat pe funcţie militară, dar urma să desfăşoare pregătirea teoretică de dresaj în calitate de profesor.

Locotenentul major Greblea Aurel, medic veterinar care răspundea de animalele de serviciu din miliţia Regiunii Braşov a fost numit şef al spitalului veterinar.

 

Emiterea "Instrucţiunilor provizorii nr. 40.013/1953 asupra organizării şi funcţionării centrelor operative de câini de miliţie" de către Direcţiunea Generală a Miliţiei confirmă deja existenţa unui nucleu valoros de specialişti în domeniul chinotehnic, ipoteză susţinută de conţinutul sintetic şi profesional al lucrării, de faptul că existau cel puţin 3 categorii de câini de serviciu (de cercetare, de luptă şi de urmărire) apte să facă faţă unor măsuri operative deosebit de riscante, iar indicaţiile privind folosirea câinilor de urmărire au şi astăzi o remarcabilă actualitate!

 

Cu toate acestea, la Sibiu, lucrările de construcţii şi amenajări specifice şcolii de dresaj înaintau greu şi cu mari eforturi din partea cadrelor şi cursanţilor. După cum remarca colonel (r) Gui Vasile, "aleile au fost amenajate cu pietriş transportat de la Seviş cu raniţa, 7 kilometri, pentru că pe timp ploios nici cu cizme de cauciuc nu se putea circula prin unitate. Nu exista gaz, lumină electrică, iar apa se aducea cu butoaie din lemn din diverse surse – Cibin, Seviş sau de la "Casa de apă" (vechea staţie de tratare a apei din Sibiu, situată la 4 km spre Răşinari). Hrana era pregătită în ceaune instalate într-o baracă improvizată, iar fierberea se făcea la foc de lemne pe care cursanţii le cărau cu braţele din Pădurea Dumbrava".

 

Cu toate acestea, exista pasiune pentru lucrul cu câinele şi fiecare cursant era conştient că viaţa sa poate să depindă la un moment dat de gradul de instruire al acestuia. Să nu uităm că ne aflăm în plină epocă de luptă anticomunistă dusă de grupuri legendare de partizani, mulţi foşti ofiţeri de carieră, care aveau experienţa războiului cu ruşii şi care, la momentul potrivit, îşi însuşiseră cunoştinţele şi tehnicile de luptă specifice armatelor vestice!

Eroi au fost, eroi sunt încă, indiferent pe ce parte a baricadei au stat, pentru că cei mai mulţi şi-au dat viaţa pentru o cauză şi un ideal care, la acel moment, era pentru ei cel mai potrivit.

 

Cursurile se finalizau cu un preexamen care consta în participarea la o aplicaţie complexă derulată pe parcursul a 2-3 săptămâni în condiţii de dislocare a unităţii în zone muntoase greu accesibile (Valea Oltului, Valea Sadului, Cisnădioara, Jina), cu rezolvarea unor situaţii tactice specifice, prin care se urmărea formarea cuplurilor chinotehnice, dar şi lucrul în echipă, supravieţuirea în condiţii de izolare, antrenament fizic şi psihic.

 

Trebuie remarcat faptul că pe timpul cursurilor se realiza şi o pregătire teoretică şi practică în probleme de chinologie, tehnică, tactică şi metodică criminalistică şi, bineînţeles, nelipsita pregătire politico-ideologică. De asemenea, trebuie subliniată preocuparea privind diversificarea şi adaptarea metodelor şi tehnicilor de instruire în condiţiile lucrului pe ateliere (cu instructori specializaţi pe exerciţii sau grupe de exerciţii), realizarea alternativă a dresajului general cu cel de specializare în cursul unei săptămâni de instruire, etc.

La sfârşitul anului 1956 şi începutul anului 1957, teoretic, şcoala nu mai exista, dar practic, în zona actualei crescătorii, un grup de cadre care nici nu mai erau plătite, în frunte cu Maior Dr. Greblea Aurel, încerca să menţină un nucleu de câini pentru reproducţie şi să revitalizeze activitatea de creştere. Celelalte cadre au fost trecute în rezervă (exemplul Colonelului Troceanu Teodor), mutate la alte unităţi de miliţie sau de grăniceri (exemplul Lt. major Gui Vasile, mutat la compania de grăniceri Turnu Măgurele), precum şi la Şcoala de Dresaj de la Floreşti, Prahova.

Soluţiile au fost multiple, unele de-a dreptul hilare, în condiţiile în care, după ani şi ani, făceam o analiză riguroasă a acestora. Astfel, se realizau aproximativ trei serii pe an la cursul de însoţire, durata fiecărei serii fiind de două luni şi jumătate; s-au realizat serii cu durată redusă de 45 de zile pentru conductorii care au mai urmat cursuri de dresaj, dar pentru că nici în aceste condiţii nu puteau fi calificaţi toţi câinii din teritoriu, iar numărul celor care rămâneau neinstruiţi creştea de la an la an, s-a organizat între anii 1964-1976 o serie de instruire la Cisnădioara,  judeţul Sibiu şi Budeşti, judeţul Vâlcea.

De regulă, pentru instruirea cursanţilor, la o subunitate de 20-30 cursanţi era detaşat un ofiţer sau un subofiţer din centru şi doi-trei conductori cu experienţă de la unităţile teritoriale de miliţie.

Evoluţia favorabilă a situaţiei sanitar-veterinare a efectivelor canine din şcoală şi din teritoriu, dar mai ales necesitatea pregătirii în continuare a conductorilor şi câinilor de serviciu, au dus la preocupări permanente din partea conducerii Ministerului Afacerilor Interne pentru reorganizarea activităţii unităţii, la început la nivelul unei "companii de dresaj", iar ulterior se ajunge la o "secţie de dresaj" în cadrul Şcolii de Miliţie Sibiu. Cu toate acestea, rezultatele nu au fost pe măsura aşteptărilor datorită lipsei specialiştilor în domeniul chinologiei.

În anul 1960, denumirea oficială a unităţii era de "Centrul de Creştere şi Dresaj Câini Sibiu".

 

Un rol important în organizarea şi coordonarea activităţilor chinologice şi asigurării stării de sănătate a efectivelor canine a revenit întotdeauna Direcţiei Medicale, Sanitar Veterinare din Ministerul de Interne care, prin aportul unor medici veterinari de prestigiu- Colonel dr. Bundaru Lazăr, Colonel dr. Giuglea Mihai ş.a., şi-a adus contribuţia la menţinerea stării de sănătate a animalelor şi realizarea în bune condiţii a planului producţiei canine.

În anul 1970 este numit comandant Colonel Dr. Greblea Aurel. Competenţa profesională, tactul pedagogic şi preocuparea constantă pentru creşterea producţiei canine, ridicarea nivelului de pregătire a cursanţilor şi dresajul câinilor de serviciu la nivelul cerinţelor impuse de situaţia operativă din teritoriu în anii '70-'80, fac ca şcoala să fie cunoscută ca o unitate de elită în cadrul Ministerului de Interne.

 

Profitând de o serie de conjuncturi favorabile, specifice anilor '80, conducerea şcolii a reuşit să realizeze o serie de obiective de importanţă vitală pentru unitate:

- importul de reproducători valoroşi din Germania pentru crearea lotului de reproducţie al şcolii;

- asigurarea bazei didactico-materiale a şcolii;

- efectuarea unor lucrări administrative complexe (construirea pavilionului dormitoare, amenajarea sălilor de clasă, lucrări la reţeaua de alimentare cu apă, asfaltarea sau betonarea căilor de acces şi "realizarea unei gospodării anexe model", la care, principalul mentor a fost Colonel Gui Vasile, numit în această perioadă locţiitor pentru servicii.

 

În domeniul structurii interne de organizare a compartimentelor şcolii s-a făcut foarte puţin, iar învăţământul şi dresajul se desfăşurau în continuare după un sistem depăşit, de tip "modul meşteşugăresc", în care subofiţerii erau puşi să rezolve probleme de aceeaşi natură şi complexitate ca şi ofiţerii, iar fiecare cadru didactic era instructor, profesor, comandant de grupă sau pluton şi plutonier de companie.

Activitatea de instruire era supraaglomerată din cauza directivelor aberante, date de neprofesionişti, dar şi a lipsei de organizare internă adecvată concepţiei învăţământului de tip militar, cu particularităţile specifice unei unităţi de producţie canină, de desaj şi de perfecţionare a cadrelor în domeniul profesional. Cu toate acestea,  în perioada anilor 1985-1989 s-au obţinut cele mai mari producţii de tineret canin (între 5-600 căţei distribuiţi pe an) şi recorduri de şcolarizare (cu 8-900 de cursanţi pe an).

Producţia de căţei era realizată cu un lot de reproducţie al Şcolii de 100-120 femele şi 50-60 masculi, iar în situaţii dificile se apela frecvent la efectuarea reproducerii cu femele selecţionate din dotarea cursanţilor de la calificare sau perfecţionare sau la un plan de producţie canină repartizat unităţilor teritoriale de miliţie.

Cursurile de dresaj erau frecventate de cadre de miliţie, trupe de securitate şi penitenciare.

Este de remarcat faptul că, încă din anul 1972, în Şcoală sunt pregătiţi câini pentru detectarea drogurilor şi se fac încercări pentru instruirea unor lucrători din fostul Minister al Petrolului şi Geologiei care să utilizeze câinii dresaţi pentru descoperirea şi semnalarea emanaţiilor de gaz metan pe traseul conductelor de distribuţie, îndeosebi în localităţile urbane. Experienţa cu câinii detectori de gaz metan a fost benefică,  pentru că în unitate s-a realizat un vis al înaintaşilor - utilizarea acestui combustibil la prepararea hranei pentru cursanţi şi ulterior la încălzirea dormitoarelor, birourilor şi celorlalte utilităţi prin construirea a două centrale termice.

Deşi rezultatele obţinute de instructori în dresajul câinilor detectori de gaz metan au fost apreciate pozitiv de beneficiari la momentul respectiv,  ulterior nu s-a mai continuat colaborarea din motive care vizau îndeosebi interesul scăzut al lucrătorilor selecţionaţi de Ministerul Petrolului şi Geologiei pentru utilizarea acestui mijloc de detecţie şi orientarea lor spre alte tehnologii în domeniu.

Comandamentul trupelor de securitate trimitea anual la cursuri de dresaj pentru urmărire, însoţire şi pază între 100 şi 200 de militari cu câini din producţie proprie, iar Direcţia Generală a Penitenciarelor între 40 şi 60 subofiţeri care de regulă îşi procurau câinii pe plan local de la penitenciarele la care îşi desfăşurau activitatea.

De asemenea, începând cu anul 1973, au fost pregătiţi anual 20-30 militari de la Punctele de control trecere frontieră cu câini specializaţi în detectarea stupefiantelor, explozivilor şi armamentului, precum şi a persoanelor care încercau să treacă ilegal frontiera de stat în mijloace de transport auto, feroviare, navale şi aeriene.

După cutremurul devastator din 1977, în Şcoală sunt organizate primele cursuri de dresaj pentru câini utilitari în scopul detectării şi semnalării persoanelor surprinse sub dărâmături, pentru intervenţii la dezastre, pentru salvamont şi pentru detectare de cadavre umane îngropate.

Din anul 1982, în unitate încep să se desfăşoare şi cursuri de perfecţionare cu durata de 45 de zile la pofilele “urmărire”, “însoţire”, “detectare explozivi”, precum şi cursuri “de schimbare a conductorilor militari în termen în Punctele de Control Trecere Frontieră” care aveau în dotare câini specializaţi în detectarea stupefiantelor, explozivilor sau persoanelor ascunse în mijloace de transport, durata acestora fiind de 15 zile.

Prin aceste cursuri se urmărea asigurarea instruirii şi desfăşurării procesului de învăţământ în tot cursul anului, deoarece anterior activităţile didactice se limitau la perioada favorabilă a dresajului,  respectiv începutul lunii aprilie şi sfârşitul lunii octombrie. În perioada de iarnă, instructorii erau cuprinşi în colective de îndrumare şi control pe linia activităţii cu câini de serviciu la unităţile teritoriale de miliţie sau efectuau în unitate dresaj şi antrenament cu câinii din dotare.

 

Prin aceste cursuri se urmărea totodată asigurarea la Sibiu, în centrul ţării, a unei forţe strategice de intervenţie pentru situaţii deosebite, care de altfel a fost utilizată la ordinul conducerii I.G.M. pentru descoperirea şi prinderea unor infractori periculoşi, înarmaţi, dezertori, evadaţi din penitenciare, autori de fapte deosebit de grave (omoruri, tâlhării, furturi de case de bani, jafuri armate etc.). Este de menţionat participarea efectivelor de cadre şi cursanţi la misiuni în Braşov, Bucureşti, Constanţa, Alba-Iulia şi, bineînţeles, în municipiul şi judeţul Sibiu.

Sunt elocvente participările efectivelor unităţii la soluţionarea unor cazuri devenite celebre :”OSICA” (atacul asupra postului de miliţie Osica jud. Olt şi furtul armamentului gărzilor patriotice aflat în incintă de către autori necunoscuţi; prinderea celor doi evadaţi din arestul miliţiei municipiului Făgăraş; anihilarea grupului de dezertori de la Cugir, Alba, dar şi participarea la misiuni de menţinere a ordinii publice puternic afectată de evenimentele din 15 noiembrie 1987 în municipiul Braşov, misiune continuată şi în anul 1988).

Evenimentele sfârşitului de an 1989 au găsit efectivele şcolii angrenate în misiuni de ordine şi pază în Sibiu, Braşov şi Bucureşti.

Starea de spirit în rândul cadrelor şi cursanţilor era necorespunzătoare,  din cauza condiţiilor inumane în care trebuiau să-şi desfăşoare serviciul (timp de 12 ore pe zi, în condiţii meteorologice nefavorabile, cu ţinută inadecvată serviciului, fără învoiri şi permisii sau posibilităţi de a comunica cu familia; cazarea în unităţi militare de securitate sau pompieri, în care frigul şi umezeala le-au afectat grav sănătatea, iar ordinele aberante ale generalilor Nuţă şi Mihalea, limbajul trivial şi comportarea neregulamentară a cadrelor din conducerea I.G.M.-ului desemnate să le ducă la îndeplinire în relaţiile cu ceilalţi participanţi la misiuni, precum  şi pedepsele disciplinare maxime aplicate pentru abateri minore i-au adus pe ofiţerii şi subofiţerii participanţi la misiuni în pragul disperării.

În zilele lui decembrie 1989, după reţinerea comandantului Centrului colonel Stroia Camil şi a altor cadre la celebrul bazin de înot al U.M. 01512 Sibiu, comanda unităţii a fost asigurată, în perioada ianuarie-august 1990, de către căpitanul Brişan Gheorghe. Cursurile de dresaj din anul 1990 au început sub semnul incertitudinii, al dezordinii, dar şi al tendinţei de libertinism şi dezordine promovate de autointitulaţi “lideri de opinie” din rândul cursanţilor. În paralel cu activităţile de instruire din şcoală, în perioada iunie-iulie 1990, la ordinul şefului Departamentului Poliţiei se organizează un curs de perfecţionare cu un număr de 40 de subofiţeri şi câini de însoţire conduşi de cadre ale centrului la Academia de Poliţie din Bucureşti, având misiunea de a asigura o rezervă strategică de intervenţie pentru menţinerea ordini publice în capitală.

Evenimentele din 13-15 iunie 1990 găsesc cadrele şi cursanţii în plin proces de pregătire, dar ezitarea conducerii Departamentului de Poliţie de a implica aceste efective în misiuni a însemnat şi încheierea acestui curs.

Trecerea unităţii de la structura simplistă şi inadecvată procesului instructiv-educativ complex care începuse să se desfăşoare în "centrul de creştere şi dresaj" la cea de "şcoală de dresaj" cu un stat de funcţiuni specific, menit să înfăptuiască o concordanţă deplină între obiectivele de bază şi resursele umane şi materiale cu care acestea să se realizeze, a fost un proces de lungă durată, început încă înainte de 1989, dar realizat practic în anul 1992 când, prin Ordinul M.I. nr. 04893 din 01.10.1992, semnat de Ministrul de Interne, Victor Babiuc, s-a înfiinţat Şcoala Militară pentru Instruirea Conductorilor, Producerea, Creşterea şi Dresajul Câinilor de Serviciu.

Dacă la început a avut loc o reaşezare a funcţiilor în stat şi denumirea lor a fost aleasă în concordanţă cu scopul şi utilitatea acestora, ulterior au fost făcute demersurile necesare pentru suplimentarea funcţiilor în raport cu creşterea complexităţii atribuţiunilor prevăzute în Regulamentul de organizare şi funcţionare a şcolii şi în fişele posturilor.

Pentru prima dată, în statul de funcţiuni apar compartimentele indispensabile procesului de învăţământ militar - metodică, planificare învăţământ şi biblioteci, catedra de dresaj, disciplina poliţie, comandă batalion - precum şi birouri şi cabinete, ca structuri administrative, de logistică, sanitar-veterinare sau medical-umane, menite să contribuie la realizarea instruirii conductorilor, dresajului câinilor de serviciu, producerea tineretului canin şi asigurarea asistenţei de specialitate pentru prevenirea îmbolnăvirilor la cadre, cursanţi şi animalele de serviciu şi, nu în ultimul rând, pentru realizarea bazei didactico-materiale a procesului de învăţământ.

În anul 1997 este numit comandant al Şcolii Militare pentru Instruirea Conductorilor Producerea, Creşterea şi Dresajul Câinilor de Serviciu maiorul Isac Gheorghe-Puiu. În perioada imediat următoare, este iniţiată o serie de măsuri originale, având ca fundamentare ştiinţifică o strategie unitară, pe termen lung, cu programe de acţiune pe termen scurt şi mediu pentru compartimentele structurale, documente care au primit aprobarea conducerii Ministerului de Interne, iar pe această bază, cadrele didactice au fost angrenate cu sarcini precise într-un amplul proces de ridicare a învăţământului şi dresajului la standardele europene şi mondiale.

La 14 septembrie 2000, în şcoală sunt organizate ample manifestări dedicate semicentenarului unităţii, la care au participat personalităţi de seamă ale vieţii politice şi culturale, cadre cu funcţii de conducere din Ministerul de Interne, Inspectoratul General al Poliţiei, Jandarmeria Română şi oficialităţi locale.

S-a remarcat cu acest prilej prezenţa Ministrului de Interne Constantin Dudu Ionescu, alături de fostul ministru Gavril Dejeu, Ministrul Culturii Ion Caramitru, Comandantul Jandarmeriei Române General Anghel Andeescu, Adjunctul Şefului Inspectoratului General al Poliţiei, General Iosif Panduru, Primarul Sibiului, avocat Dan Condurat, Şeful Inspectoratului Judeţean Sibiu al Ministerului de Interne, Colonelul Ioan Arsenie, alte oficialităţi locale.

La data de 01.11.2001, Comandant al Şcolii Militare pentru Instruirea Conductorilor Producerea, Creşterea şi Dresajul Câinilor de Serviciu Sibiu a fost numit Colonelul Roman Ilie.

În august 2002, în baza ordinului M.I. nr. I/0566/24.08.2002, Şcoala Militară pentru Instruirea Conductorilor Producerea, Creşterea şi Dresajul Câinilor de Serviciu Sibiu devine Şcoala pentru Instruirea Conductorilor, Producerea, Creşterea şi Dresajul Câinilor de Serviciu Sibiu, marcând astfel primul pas în direcţia demilitarizării instituţiei şi a integrării europene.

Şcoala pentru Instruirea Conductorilor, Producerea, Creşterea şi Dresajul Câinilor de Serviciu Sibiu devine Centrul Chinologic Sibiu  în 15.04.2004 prin ordinul M.A.I. nr. I/0536.

Prin Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 678/06.06.2005, art. 2, Centrul Chinologic Sibiu devine Centrul Chinologic “Dr. Aurel Greblea”, începând din 15.06.2005, în memoria unuia din pionierii activităţii de dresaj a câinilor de serviciu.

În iulie 2005 a fost numit director al Centrului Chinologic “Dr. Aurel Greblea” Sibiu comisar şef de poliţie, conferenţiar universitar dr. Isac Gheorghe-Puiu.

 

 

SCURT ISTORIC AL FOLOSIRII CÂINELUI DE SERVICIU ÎN ACTIVITATEA POLIŢIEI ROMÂNE DIN PERIOADA INTERBELICĂ

 

 

S-a scris mult despre legătura milenară dintre om şi câine, la noi şi pretutindeni pe mapamond.

Câinele a însoţit istoria omului, fiindu-i loial partener şi ajutor în lupta cu stihiile dezlănţuite ale naturii neprielnice, dar şi cu semenii săi care, uneori, în acea luptă acerbă, împrumutau trăsăturile fiarei, căutând prin toate mijloacele, cinstite sau necinstite, să învingă în lupta pentru existenţă.

Când legendele se sfârşesc, începe istoria, deşi, la început, aceste două noţiuni se întrepătrund atât de strâns încât este foarte greu să le separi.

Primele reprezentări ale câinelui ne-au fost relevate de numeroasele desene rupestre găsite în peşterile de la Altamira, Niaux, Fond de Gome, Rouffinat, Tassili şi altele, datând din paleoliticul superior, cu alte cuvinte, vechi de peste 10.000 de ani.

"La început Dumnezeu a creat omul şi, văzându-l cât este de slab, i-a dat ca ajutor câinele, cu sarcina să vadă, să audă, să simtă şi să alerge pentru om", remarcă nu fără o adâncă cugetare A. Toussenel în lucrarea "L' esprit des betes", dar mitul câinelui rezumă povestea milenară a unei prietenii şi colaborări cu numeroase aspecte înfăşurate într-un nod de contradicţii.

Adorat de egipteni, dar hulit în Canaan de urmaşii lui Abraham, răsfăţat de greci, dar ucis cu pietre în timpul arşiţei de vară, vindecător de boli fizice şi psihice, dar şi acuzat de cele mai cumplite suferinţe umane, ridicat la rangul de zeitate, dar şi blestemat ca fiind unealta diavolului, paznic desăvârşit, ajunge să fie detestat de romani, care erau în pragul pierderii  "cetăţii eterne", tocmai datorită unui moment de lipsă de vigilenţă, iubit şi hulit, apreciat şi contestat, erou de legendă sau actor pe marea scenă a vieţii sociale, acest animal va rămâne întotdeauna cuprins în marea istorie a umanităţii, deoarece omul şi câinele au fost împreună la vânătoare şi au câştigat dreptul la existenţă în vremurile tulburi , au cucerit pământul şi spaţiul cosmic, au fost soldaţi, "cu sau fără soldă", au fost sanitari, paznici, santinele, transmisionişti, agenţi de legătură şi, nu în ultimul rând, poliţişti.

Utilizarea câinelui în interesul armatei şi poliţiei nu este o descoperire modernă. Începutul se pierde în negura vremurilor, dar informaţii certe avem încă din perioada statelor sclavagiste. Folosirea câinelui poliţist, pornindu-se de la o cercetare ştiinţifică a problemelor pe care le ridică acest mijloc devenit indispensabil în multe situaţii, este o cucerire a epocii moderne şi contemporane.

Pentru nevoile armatei, încă din 1884, ei sunt introduşi în dispozitivul militar al Germaniei (însumând în timpul Primului Război Mondial peste 20.000 de câini de luptă folosiţi la depistarea spionilor, evadaţilor, a ambuscadelor, pentru căutarea răniţilor, la transportul medicamentelor de prim-ajutor sau la menţinerea legăturilor dintre posturi, fiind adevăraţi câini de război sau câini grănicereşti.

În schimb, câinele poliţist "căutător şi exploatator" de urme de miros apare puţin mai târziu şi literatura de specialitate plasează Germania, Belgia şi Anglia în topul ţărilor care l-au utilizat pentru acest domeniu, deşi literatura franceză se pare că anticipa perspectiva şi îi "punea la muncă pe chinologi".

Nu trebuie să uităm că şi în domeniul umanitar (salvamont şi salvamar, condusul orbilor, salvarea răniţilor din catastrofe naturale sau incidente criminale), câinele a avut şi continuă să aibă un rol deosebit de important, iar multe dintre aceste misiuni revin, sub o formă sau alta, de cele mai multe ori, tot poliţiştilor.

În ţara noastră, tradiţia orală, în balade şi legende, consemnează exemple evidente de folosire a câinilor pentru paza turmelor, locuinţelor şi pentru vânătoare. Sunt elocvente în acest sens balada "Mioriţa" cu celebrul său vers devenit motto pentru "Baltagul" lui Sadoveanu: "Stăpâne, stăpâne, mai cheamă şi-un câine ..." şi legenda Moldovei, în care Dragoş scapă ca prin minune datorită căţelei Molda de coarnele zimbrului,  trupul sfârtecat al câinelui fiind purtat de apele învolburate, în urma lui rămânând, conform dorinţei Domnului, doar denumirea unui râu şi a unei ţări care să amintească peste veacuri de fidelitatea dusă până la sacrificiul suprem.

Despre utilizarea câinilor în armata şi poliţia naţională, sunt puţine date certe înaintea Primului Război Mondial, literatura de specialitate consemnând doar încercări modeste de folosire cu rezultate nesemnificative, fie din cauza materialului canin, fie a lipsei de experienţă a personalului.

După Primul Război Mondial, Jandarmeria Română a făcut primele încercări de utilizare a câinelui în activităţile specifice, îndeosebi în domeniul poliţienesc. Deoarece în ţara noastră, la acea dată, nu se găseau rase de câini pretabile pentru serviciul de poliţie, Inspectoratul General al Jandarmeriei nu a ezitat să facă sacrificii financiare, importând direct din Germania prin "Verein Für Deutsche Schäfer Hunde" şase câini din rasa Ciobănesc german - 2 masculi şi 4 femele - cu care s-a pus baza unei crescătorii moderne pentru acele timpuri la Şcoala de Jandarmi Oradea, unde s-a înfiinţat cu acest prilej şi prima secţia de dresaj.

 

Crescătoria a fost pusă sub comanda unui ofiţer-medic veterinar, iar secţia de dresaj era coordonată de un ofiţer specialist care-şi perfecţionase pregătirea în acest domeniu la înaltele şcoli chinologice din Germania şi Ungaria; ambele compartimente se aflau în directa răspundere a comandantului şcolii.

Efectivul canin a fost mărit prin achiziţionarea de câini de la o canisă din Cernăuţi şi trebuie remarcat faptul că exemplarele canine aparţineau raselor Dobermann şi Airedale-terrier, folosiţi atât pentru reproducţie, cât şi pentru serviciu. În 1937, Inspectoratul General al Jandarmeriei avea în proprietate 66 câini, din care 19 trecuţi prin secţia de dresaj şi trimişi în teritoriu.

Ca sediu al crescătoriei şi secţiei de dresaj s-a ales intenţionat Şcoala de Jandarmi Oradea (deşi climatul nu este destul de prielnic şi nici spaţiul nu era suficient), din două motive.  În primul rând, şcoala avea o experienţă proprie în domeniul instruirii efectivelor, dispunea de un personal didactic competitiv şi suficient, în rândul căruia se găseau mulţi pasionaţi de chinologie, iar legătura cu şcolile de profil din Ungaria, Germania sau Cehoslovacia se putea face foarte uşor, mai ales că unele cadre chiar urmaseră cursuri de profil în străinătate; în al doilea rând, se urmărea familiarizarea cu acest domeniu a tuturor jandarmilor care frecventau cursurile şcolii cu aspectele practice privind creşterea, îngrijirea, întreţinerea, dresajul şi folosirea câinilor de serviciu în activitatea practică prin tematica abordată în cadrul pregătirii şi demonstraţiilor practice.

 

De remarcat faptul că, la puţin timp după începerea cursurilor de dresaj la Şcoala Oradea, foarte mulţi jandarmi reangajaţi şi-au cumpărat câini, astfel că în scurt timp, la nivelul I.G.J., figurau peste 3.500 câini aflaţi în proprietatea acestora, din care 412 erau deja dresaţi prin cursuri de specialitate.

Trebuie subliniat faptul că revista jandarmeriei publica permanent sfaturi canine, iar prin ordine circulare emise de I.G.J., au fost create o serie de avantaje pentru lucrătorii care îşi procurau câini de rasă şi îi dresau pentru a fi folosiţi în serviciu. I.G.J. a elaborat un amplu program de producere, creştere, dresaj şi folosire a câinilor, prin care se urmărea, printre altele:

-  dotarea fiecărei reşedinţe de regiune şi fiecărei reşedinţe de secţie cu câte un câine de urmărire, necesitând în total cca. 600 exemplare;

-  dotarea fiecărui jandarm reangajat din serviciul exterior cu câte un câine de însoţire, în total cca. 8.500 exemplare;

-  selecţionarea celui mai bun câine de poliţie românesc, care "corespunzând întru toate condiţiunilor geografice şi climatice de la noi, să dea cel mai mare randament în serviciu";

-   înlocuirea treptată a câinilor din alte rase din dotarea jandarmilor cu câini româneşti.

 

Pentru înfăptuirea programului, sunt înfiinţate alte 6 secţii de dresaj pe lângă unele din centrele de instrucţie, în care urmau să fie instruiţi cel puţin 50 cursanţi, prin două serii anuale cu durata de 6 luni. Se preconiza pregătirea la aceste secţii a 300 conductori cu câini, iar la Şcoala de Dresaj Oradea a cel puţin 100.

Trebuie remarcată concluzia la care au ajuns specialiştii chinologi ai şcolii orădene, şi anume faptul că "Ciobănescul nostru are toate calităţile de a deveni un excelent câine de poliţie, care să rivalizeze cu cele mai bune rase străine de această categorie, deoarece devotamentul, agilitatea şi curajul lui sunt neîntrecute. Trebuie numai selecţionat cu îngrijire în vederea scopului ce se urmăreşte. Nimic nu s-a făcut până acum pentru acest admirabil câine, care totuşi la expoziţii a stârnit admiraţia cunoscătorilor."

Din păcate, acest punct din program a rămas încă un deziderat, care nu a fost împlinit nici acum, deşi se fac eforturi susţinute din partea unor asociaţii de profil chinologic.

De remarcat faptul că o mare parte din prevederile programului I.G.J. au fost îndeplinite, în condiţiile în care, în ţară, şi în special în Ardeal, în perioada dintre cele două războaie mondiale, au avut loc ample transformări şi restructurări care au zdruncinat, uneori pozitiv, alteori negativ, societatea românească a timpului respectiv.

Astfel, la Oradea, prin secţia de dresaj a şcolii de jandarmi, sunt pregătiţi primii şase ofiţeri specializaţi în probleme chinologice de către o serie de cadre didactice cu experienţă, unele civile, dar mentor şi principal factor de decizie a fost profesorul Căpitan Suciu Ioan, care şi-a desăvârşit pregătirea în acest domeniu la şcolile din Germania şi Ungaria. Pe acest eminent profesor îl vom regăsi ulterior la Centrul de Pregătire Călineşti, Judeţul Prahova şi la Şcoala de Dresaj Sibiu. Este demn de remarcat faptul că, din prima serie de ofiţeri elevi ai secţiei de dresaj de pe lângă Şcoala de Jandarmi Oradea a făcut parte şi Sublocotenentul Troceanu Teodor, care, după absolvirea cursului, este numit şeful secţiei de dresaj a Centrului de Instrucţie Nr. 1 Jandarmi Craiova şi, ulterior, întemeietorul şi primul comandant numit oficial al Şcolii de Dresaj Sibiu.

Ofiţerii pregătiţi la Şcoala Oradea au fost practic cei dintâi specialişti în dresarea câinilor pentru serviciul de poliţie al jandarmeriei.

În perioada respectivă, câinele de poliţie era specializat pentru însoţire şi urmărire. Un scurt citat din lucrarea anterior menţionată ilustrează concepţia modernă, europeană, de mare actualitate şi spre care tindem să ne îndreptăm în următorii ani: "Poliţiile mai mari, cu servicii specializate - poliţia administrativă (preventivă) şi poliţia judiciară - sunt dotate de regulă cu câini specializaţi numai pentru însoţire şi numai pentru urmărire. Experimentele făcute în ultimii ani de către specialişti de vază au dovedit că randamentul ce se obţine de la câinii specializaţi este cu mult mai mare decât cel obţinut de la câini care întrunesc ambele calităţi, de însoţire şi de urmărire. [...] acolo unde aceleaşi persoane îndeplinesc şi însărcinări de poliţie administrativă (preventivă) şi pe cele de poliţie judiciară, cum este cazul la poliţiile mai mici şi, în special, la posturile de jandarmi, nu se pot da câini de poliţie specializaţi. Aici câinele întruneşte ambele calităţi, de însoţire şi de urmărire. Aceasta nu înseamnă că toţi câinii jandarmeriei sunt şi de urmărire; din contră, cei mai mulţi sunt numai de însoţire, căci după cum am mai spus, dresajul de urmărire cere calităţi speciale, îndeosebi miros fin, pe care nu-l au toţi câinii. Câinii jandarmeriei care posedă aceste calităţi sunt desigur dresaţi pentru urmărire, dar şi pentru însoţire."

 

 

PREZENTUL LA TIMPUL VIITOR

 

 

1.   AMPLASARE GEOGRAFICĂ ŞI STRUCTURA DE PERSONAL

 

Centrul Chinologic Sibiu se află în imediata apropiere a Municipiului Sibiu şi oferă, prin amplasarea sa geografică, multiple posibilităţi ca lucrătorii Ministerului Internelor şi Reformei Administrative planificaţi pentru a participa la cursuri de pregătire să poată ajunge rapid la destinaţie folosind reţeaua rutieră ori mijloacele feroviare, dar, în acelaşi timp, împrejurimile cu diversificate forme de relief şi variaţii climatice evidente asigură condiţii optime de pregătire, apropiate diferitelor zone ale ţării, astfel că dresajul se poate adapta la specificul acţiunilor din zonele de câmpie, deal, munte şi chiar deltă.

 

Suprafaţa Centrului este de peste 13 hectare, aceasta dispunând de un pavilion central unde sunt situate birourile comenzii şi administraţiei, de alte clădiri în care sunt amenajate săli de clasă, bloc alimentar şi dormitoare cu o capacitate maximă de 200 locuri, remize cu boxe individuale, spital veterinar, crescătorie şi izolare, laboratoare.

Unitatea este încadrată cu personalul necesar pentru asigurarea procesului de învăţământ şi dresaj  (profesori şi instructori), personalul necesar de specialitate (medici veterinari, tehnicieni) şi administrativ.

Dresajul practic este realizat de fiecare cursant sub îndrumarea şi conducerea ofiţerilor profesori şi instructorilor.

 

Centrul dispune de un corp profesoral şi de instruire format din peste 40 de cadre, structurat pe catedre şi discipline. Pregătirea profesională a corpului didactic de dresaj se realizează pe plan local, în unitate, neexistând o formă specială de învăţământ pentru instructorii dresori la nivelul ministerului, precum şi prin documentări în unităţi similare din străinătate.

Ofiţerii profesori sunt absolvenţi ai Academiei de Poliţie, cu studii superioare în drept, medicină veterinară, zootehnie, iar medicii veterinari sunt încadraţi direct, după o severă verificare psiho-profesională.

Agenţii de poliţie instructori, de regulă, sunt încadraţi direct din rândul tehnicienilor veterinari sau provin din absolvenţii şcolilor de agenţi de poliţie care doresc şi au aptitudini să lucreze în acest domeniu.

 

2. PROFIL DE ACTIVITATE

 

Centrul Chinologic Sibiu are un profil de activitate complex, structurat astfel:

O produce şi dresează câini pentru toate structurile Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, precum şi pentru alte instituţii (S.P.P., Romsilva, penitenciare, etc.). Este angrenată în sistemul internaţional al luptei împotriva terorismului, pregătind câini şi cadre în acest scop pentru Poliţia din Albania, având de asemenea solicitări şi din partea altor state sau organisme internaţionale ca: Grecia, China, Bosnia, Egipt, Forţele terestre ale N.A.T.O., etc.

O asigură pregătirea şi perfecţionarea pregătirii în domeniul chinologic şi de specialitate pentru conductorii câini de serviciu, ofiţerii care coordonează activitatea cu câinii la nivelul unităţilor teritoriale, ofiţeri în rezervă medici veterinari şi alte categorii de personal;

O execută studii şi cercetări ştiinţifico-aplicative în domeniul metodologiei şi tehnologiei dresajului, al selecţiei, hrănirii, profilaxiei şi combaterii unor afecţiuni specifice, toate acestea pe baza unor programe proprii.

În unitate se pregătesc anual peste 400 conductori câini de serviciu, pentru specialităţile urmărire, patrulare, intervenţie, detectare explozivi, detectare stupefiante, descoperire persoane surprinse sub dărâmături, descoperire cadavre umane îngropate, salvamont, etc.

Ponderea însemnată o reprezintă câinii de patrulare, intervenţie, urmărire şi detectare explozivi, celelalte categorii fiind pregătite numai la solicitarea structurilor Ministerului Internelor şi Reformei Administrative.

Câinii pentru salvamont, descoperirea de persoane surprinse sub dărâmături au fost dresaţi în mod experimental de ofiţerii şi agenţi instructori şi folosiţi la nevoie, acolo unde a fost necesară intervenţia unor echipe complexe pentru salvarea de persoane sau pentru căutarea victimelor unor infracţiuni grave. Începând din 1999, centrul a dresat câini pentru detectarea de cadavre, solicitaţi pentru dotarea unităţilor teritoriale de poliţie.

Pentru dresaj se folosesc, de regulă, câini din rasa Ciobănesc german - din producţie proprie şi import din Germania, iar pentru unele specializări s-au utilizat câini din rasele Labrador retriever, Cocker spaniel, Teckel, Setter irlandez, Rottweiler, Schnauzer uriaş, Dobermann şi alte rase, deschizându-se linii de reproducţie cu alte rase decât Ciobănesc german. Totodată se vor pune bazele unui centru internaţional pentru dresajul câinilor în scopul detectării şi semnalării substanţelor stupefiante, pentru România şi ţări din zonă, în cadrul unor programe regionale.

Perioada cursurilor de calificare şi dresaj este variabilă, de la trei la şase luni, în funcţie de specializarea pentru care sunt pregătiţi câinii, astfel:

O cursurile de patrulare - cu durata de trei luni - realizează o pregătire de dresaj general (disciplinizare) şi de specializare pentru probele de agresivitate, urmărindu-se ca prin dresaj câinii să-şi însoţească stăpânii în patrulări, pânde, să-i ajute la prinderea şi imobilizarea infractorilor, să-i apere de atacul prin surprindere sau violent al elementelor infractoare;

O cursurile de detectare stupefiante - cu durata de patru luni.

O durata cea mai lungă de pregătire o au cursurile de calificare urmărire şi detectare-semnalare explozivi, datorită complexităţii probelor din dresajul de specializare (prelucrarea urmelor de miros, alegerea de obiecte şi identificarea persoanelor din grup, detectare, respectiv semnalare materiale explozive) instruirea realizându-se în ambele situaţii pe parcursul a şase luni.

Agenţii conductori (stăpânii câinilor) au în cadrul “pregătirii profesionale” ore rezervate perfecţionării pregătirii generale specifice şi ore afectate pregătirii de specialitate în domeniul dresajului. La această ultimă categorie de pregătire ei îşi însuşesc noţiunile teoretice de bază privind îngrijirea, hrănirea, dresajul practic (de la bazele fiziologice ale dresajului până la însuşirea noţiunilor, metodelor şi procedeelor de realizare a fiecărui exerciţiu).

Un rol foarte important este acordat înţelegerii de către fiecare cursant a mecanismului de formare a reflexelor condiţionate pentru a oferi posibilitatea aplicării creatoare a metodelor de dresaj în lucrul practic cu câinele de serviciu.

În cadrul centrului sunt organizate şi cursuri de perfecţionare şi specializare cu o durată de 45 de zile la care participă cadre cu câini dresaţi în ultimii cinci ani, precum şi cadre care nu sunt calificate în specialitatea de “conductori câini”, dar au în dotare câini dresaţi.

Se urmăreşte ca, cel puţin odată la cinci ani, câinele să urmeze un curs de perfecţionare în vederea verificării nivelului performanţelor la dresaj şi reîmprospătării deprinderilor pentru unele probe, mai greu de executat în cadrul antrenamentului individual la locul de muncă.

Conductorii sunt selecţionaţi de la unităţile de poliţie şi jandarmi pe bază de voluntariat, din rândul celor care îndrăgesc animalele şi doresc să lucreze cu câinii de serviciu.

 Avem posibilitatea ca pe timpul cursurilor de iniţiere, cu durata de 14 zile, când cadrele selecţionate se prezintă pentru a lua în primire căţeii (300-350/an) în vederea creşterii şi dresajului pregătitor, să îi cunoaştem şi să stabilim dacă au sau nu calităţile necesare pentru a-şi continua activitatea cu câinii de serviciu.

Apreciem că în activitatea Poliţiei române câinele de serviciu are un aport însemnat în prevenirea şi descoperirea autorilor unor infracţiuni, a altor fapte antisociale, iar perfecţionarea pregătirii cadrelor în lucrul cu câinele de serviciu (dresaj şi folosire) poate contribui la creşterea capacităţii de luptă şi intervenţie în noile domenii ale criminalităţii (traficul de droguri şi terorismul intern şi internaţional) care-şi pun amprenta tot mai mult pe viaţa contemporană.

 

 

3. PERSPECTIVELE EVOLUŢIEI COMPONENTELOR DE BAZĂ

ALE CENTRULUI CUPRINSE ÎN STRATEGIA PROPRIE DE PERFECŢIONARE

 

Amplul şi complexul proces de reformare a societăţii româneşti a cuprins şi Ministerul Administraţiei şi Internel, ca instituţie fundamentală a statului de drept, având în vedere menirea sa civică şi socială, afirmarea ei ca un factor de stabilitate şi echilibru, de garant al drepturilor constituţionale.

Pornind de la aceste considerente, apreciem necesară perfecţionarea structurilor competente, a actului managerial şi a activităţilor Centrului - unitate specializată de producţie canină, învăţământ, dresaj, şi cercetare ştiinţifică - ca o coordonată majoră a procesului de reformă şi modernizare fundamentată pe o evaluare reală, obiectivă, în prezent şi viitor pe mai multe planuri:

 

A. elaborarea unei noi concepţii de organizare şi desfăşurare a activităţilor în domeniul chinologic.

          1. Stabilirea, împreună cu unităţile centrale din Ministerul Administraţiei şi Internel, Inspectoratul General al Poliţiei şi comandamentele de armă, a concepţiei de dotare şi folosire a câinilor de serviciu în scopul creşterii eficienţei acestora, reducerii cheltuielilor materiale directe (îngrijire, hrănire, tratare) şi indirecte (funcţii în state, sporuri de lucru), respectării legislaţiei în vigoare şi protecţia drepturilor omului în cazul utilizării câinilor, la nivelul ministerului, iar la nivelul centrului, în scopul determinării indicilor anuali de producţie canină şi stabilirii cifrelor anuale de şcolarizare.

         2. În conformitate cu noua concepţie de dotare şi folosire a câinilor în Ministerul Administraţiei şi Internel, se vor stabili modalităţile concrete de reorganizare, într-o formă unitară, a activităţilor de producţie canină şi dresaj la Centrul Chinologic Sibiu, în scopul asigurării necesarului canin şi nevoilor de pregătire pentru unităţile ministerului.

         3. Elaborarea, în colaborare cu unităţile ministerului care folosesc câini, a unui proiect de ordin al ministrului de interne care să reglementeze toate aspectele legate de dotare şi folosirea acestui mijloc al muncii de poliţie, Centrul fiind singura unitate care poate emite şi supune spre aprobare norme obligatorii, pentru întreg ministerul, privitoare la dresaj, folosirea, antrenamentul şi îngrijirea câinilor de serviciu.

         4. Crearea unui sistem de informare reciprocă - între unităţile centrale, centru şi comandamente de armă - de îndrumare şi control în domeniul chinologic, în vederea eliminării disfuncţionalităţilor, soluţionarea problemelor apărute pe această linie şi eficientizarea activităţilor cu câinii de serviciu.

         5. Realizarea unui sistem de indicatori de eficienţă în domeniul producţiei canine şi al utilizării câinilor de serviciu de către unităţile teritoriale, pe baza căruia, periodic, se va analiza, la nivelul ministerului, Inspectoratului General al Poliţiei Române şi comandamentelor de armă, activitatea în acest domeniu, funcţie de situaţia operativă din teritoriile de competenţă.

         6. Aplicarea, la iniţiativa centrului, a rezultatelor cercetării ştiinţifice în domeniul veterinar, al dresajului câinilor şi al organizării acestor activităţi la nivelul unităţilor.

 

B. adaptarea structurilor existente, perfecţionarea lor şi a cadrului legal specific.

         1. În funcţie de concepţia de dotare şi lucru cu câinii de serviciu, unităţile teritoriale îşi vor reorganiza activitatea adaptând şi structurile operaţionale având în vedere necesitatea specializării şi profesionalizării conductorilor (transferarea unor funcţii de agent în conductor câine - cu sarcini specifice în domeniu).

         2. Adaptarea structurilor centrului la activităţile de bază şi nevoile viitoare, ţinând seama de noua concepţie de organizare a activităţilor:

         - cercetare ştiinţifică;

         - producţie canină;

         - învăţământ - instruirea conductorilor şi personalului medical (medici şi tehnicieni veterinari);

         - dresajul câinilor utilitari;

         - asigurare logistică.

         3. Se vor face propuneri pentru perfecţionarea bazei legale care să permită:

         - valorificarea câinilor din producţia excedentară;

         - dresajul câinilor la persoane juridice şi particulare;

         - îngrijirea şi tratarea câinilor aparţinând acestora;

         - acordarea de consultanţă în instruire, în scopul:

                   - obţinerii de fonduri din surse extrabugetare la dispoziţia

Ministerului Internelor şi Reformei Administrative şi al centrului;

                   - degrevării bugetului de fonduri în lei şi valută necesare

                     asigurării bazei biologice, didactice şi tehnico-materiale.

 

C. desfăşurarea unei intense activităţi de cercetare ştiinţifică aplicativă care să urmărească:

         1. Găsirea unor noi metode şi procedee practice de dresaj care să conducă la eficientizarea acestei activităţi prin reducerea timpului de şcolarizare şi fixarea mai rapidă, aprofundată a unor reflexe la câini.

         2. Documentarea ştiinţifică a unor tehnici de lucru eficiente cu câinii de serviciu pentru a fi implementate la unităţile teritoriale.

         3. Integrarea în activitatea operativă şi dotarea poliţiştilor cu noi rase de câini, cu calităţi naturale specifice mult mai bune ca cele ale rasei Ciobănesc german. Efectivul canin din aceste rase se va asigura din centru pe liniile de creştere care au fost deja deschise.

        4. Experimentarea celor mai adecvate metode şi medicamente în tratarea unor boli frecvente la efectivul canin, a celor mai eficiente scheme de profilaxie în materie.

         5. Definitivarea concepţiei reale de organizare şi desfăşurare a activităţii de reproducţie canină în scopul obţinerii necesarului de dotare cu cheltuieli reduse şi cu calităţi mult mai bune.

 

D. organizarea şi desfăşurarea activităţilor de învăţământ şi dresaj la un nivel calitativ superior, conform nevoilor de perspectivă.

         1. Creşterea eficienţei activităţilor de instruire prin integrarea în lecţii şi aplicaţii practice a metodelor şi mijloacelor specifice de instruire prin îmbinarea tradiţionalului cu modernul, a teoriei cu practica.

         2. Finalizarea unei concepţii de evaluare a activităţii de instruire, urmărindu-se reducerea numărului de conductori şi câini îndepărtaţi de la cursuri, prin recuperarea acestora, folosindu-se rezultatele cercetării ştiinţifice şi cunoaşterii psiho-pedagogice, de aplicare a metodelor specifice individuale şi diferenţiate de învăţământ.

         3. Adaptarea activităţilor de învăţământ şi dresaj la cerinţele actuale şi de perspectivă în strânsă legătură cu practica Ministerului Internelor şi Reformei Administrative.

         4. Documentarea, organizarea şi desfăşurarea a unor noi cursuri:

- detectare şi semnalare cadavre umane îngropate - pentru unităţile de poliţie;

         - detectare şi semnalare persoane surprinse sub dărâmături (în caz de accidente sau catastrofe);

         - încadraţi direct - medici veterinari; tehnicieni veterinari;

         - examen de grad.

 

E. îmbunătăţirea indicilor de producţie, creştere şi menţinere a stării de sănătate a efectivelor canine

         1. Selecţionarea permanentă de femele, constituindu-se un lot de 20 pentru înlocuirea celor ce urmează a fi scoase de la reproducţie în etapele următoare, conform graficelor de rulaj anuale.

         2. Efectuarea de examene medicale complexe la fiecare exemplar pentru a se cunoaşte starea de sănătate (ecografiere genitală, examen seminologic, de profil metabolic, titru de anticorpi etc.).

         3. Experimentarea şi introducerea în lucru a unor noi scheme de vaccinare şi de vaccinuri care să corespundă tulpinilor de virus existente în unitate.

         4. Respectarea cu stricteţe a tuturor regulilor sanitar-veterinare, a planurilor de măsuri de eficientizare în domeniu şi a constatărilor cercetării ştiinţifice experimentate pe loturile de câini special destinate acestui scop.

 

F. perfecţionarea cadrului relaţional

      Pe plan internaţional:

         1. Efectuarea unor studii, documentări, vizite de lucru şi schimburi de experienţă cu unităţi de profil de învăţământ, cercetare ştiinţifică, dresaj al câinilor şi reproducţie canină din străinătate, pentru combaterea şi generalizarea experienţei pozitive.

         2. La solicitarea altor state, cu aprobarea conducerii ministerului, centrul va dresa câini aparţinând forţelor de ordine şi armate ale acestora, existând posibilitatea de a le asigura şi efectivele canine necesare.

 

         Pe plan intern:

         1. Perfecţionarea modalităţilor de cooperare cu instituţii de învăţământ superior veterinar, de cercetare ştiinţifică, cu laboratoare şi organisme din domeniul chinologiei.

          2. Participarea la simpozioanele organizate în ţară cu privire la folosirea câinilor, profilaxia şi patologia specifică acestei specii animale.

          3. Conlucrarea permanentă cu cadrele medicale, responsabile de animalele de serviciu, din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, precum şi cu celelalte instituţii de învăţământ militar.

       4. Menţinerea unei legături permanente cu unităţile teritoriale în scopul cunoaşterii nevoilor de pregătire şi adaptare a procesului instructiv la exigenţele impuse de evoluţia fenomenului infracţional.

         5. Mediatizarea activităţilor de învăţământ, instruire şi dresaj, precum şi a rezultatelor cercetării ştiinţifice, a celor obţinute cu câinii de serviciu, în activitatea de prevenire şi combatere a fenomenului infracţional.

 

G. ridicarea nivelului de pregătire profesională şi educaţională

         1. Actualizarea permanentă a documentelor de învăţământ şi a materialelor de pregătire cu elemente de noutate, adaptarea lor la specificul compartimentelor de muncă şi nivelul de performanţă impus de actuala etapă şi nevoile de perspectivă.

         2.  Intensificarea activităţii în domeniul cunoaşterii limbilor străine.

         3. Realizarea integrală a programului de educaţie civică, cetăţenească, morală şi patriotică, iniţiat de direcţia de profil din Ministerul Administraţiei şi Internel.

         4. Respectarea, în întreaga activitate a cadrelor centrului, a principiilor şi normelor cuprinse în Codul Deontologic al Poliţistului şi Statutul Funcţionarului Public.

 

H. întronarea unui climat de muncă responsabilă

         1. Eficientizarea folosirii timpului de muncă în raport cu sarcinile profesionale îndeplinite la nivel calitativ superior.

         2. Controlul permanent şi îndrumarea calificată din partea şefilor profesionali.

         3. Aplicarea diferenţiată a măsurilor de educaţie sau de corecţie şi creşterea fermităţii în asigurarea ordinii şi disciplinei în muncă, a gradului de responsabilitate din partea şefilor profesionali cu privire la îndeplinirea integrală a sarcinilor de către subordonaţi.

         4. Realizarea unei politici de personal adecvate perioadei actuale şi cerinţelor de perfecţionare a structurilor şi eficientizare a activităţilor, asigurându-se ca rezultatele în muncă, cinstea, corectitudinea să stea la baza numirilor, promovărilor şi menţinerii în funcţie.

 

         Obiectivele propuse în STRATEGIA pe termen lung sunt materializate prin măsuri şi sarcini concrete eşalonate în timp, a căror realizare a şi demarat şi au menirea de a edifica o unitate model, etalon internaţional, în care eficienţa şi bunul gust, utilul şi plăcutul să se îmbine armonios.

 

REMEMBER ‘89

 

Din nefericire, timpul nu cerne cu măsuri egale.  Destinul nemilos i-a lăsat pe unii dintre colegii şi prietenii noştri la “vatră” eternă, rezemaţi cu tăcutele frunţi de umerii stelelor.

Cum nu există drum de întoarcere, nu trebuie să-i lăsăm să scape din jăratecul sufletului nostru, să ne aducem aminte de ei mereu, cum şi alţii, poate, nu ne vor da uitării pe noi, cei rămaşi aici pentru a ne face datoria faţă de ţară.

Neconsolaţi, orice am face, lipsiţi de ajutorul şi experienţa lor când ne este greu, noi le mulţumim pentru tot ce au înfăptuit pentru Poliţia Română şi pentru România.

Acum, la optsprezece ani de la căderea comunismului, este mult mai uşor să judecăm "o epocă" ce se dorea "de aur", dar zbuciumul sufletesc şi coşmarurile trăite de lucrătorii Ministerului Internelor şi Reformei Administrative în acele clipe de răscruce sunt imposibil de reprodus şi nimănui, vreodată, nu-i dorim să le retrăiască.

Au fost momente încărcate de ură şi răutate, în care instinctele primare au luat locul raţiunii, iar victime nevinovate au fost de ambele laturi ale baricadei.

Pentru morţi, numai de bine şi veşnică recunoştinţă celor care şi-au dat viaţa pentru binele semenilor lor!

Istoria va ridica vălul de ceaţă şi întuneric, iar adevărul va triumfa. Păcat că în sufletul nostru va rămâne pentru totdeauna întrebarea, fără răspuns, de ce a trebuit să moară colegii noştri şi nu ştim dacă judecata divină va umple imensul gol din inimile noastre pentru pierderea celor dragi şi buni, colegi, prieteni, rude sau cunoscuţi.

Acum, mitul "teroriştilor de la şcoala de dresaj" s-a spulberat, dar preţul pe care l-am plătit cu toţii a fost imens. Pentru colegul nostru, ILIE FLOREA şi prietenul său nedespărţit, câinele NAVAB, decembrie '89 a fost momentul final plătit prin jertfa supremă.

Sublocotenent (p.m.) ILIE D. FLOREA a murit la parterul clădirii Miliţiei municipiului Sibiu. Era născut în 3 septembrie 1944, în Valea Danului, judeţul Argeş. Lucra, de la 1 martie 1966, în unitatea noastră ca subofiţer instructor dresor.

Bun profesionist, deosebit de credincios profesiei pe care şi-a ales-o. Era mulţumit de ceea ce făcea şi muncea întotdeauna cu sârg şi eficienţă, motiv pentru care cei din jur aveau o reală plăcere de a lucra alături de el.

Primise ordin să se deplaseze la sediul Inspectoratului judeţean al M.I., împreună cu alţi colegi şi, deşi avusese posibilitatea să se retragă la unitatea sa, a rămas la datorie, alături de camarazii săi, până când unul din primele gloanţe trase de la unitatea militară 01512 l-a surprins şi l-a ucis.

Ultima suflare şi-a dat-o alături de prietenul său, câinele, de care era legat printr-o mie de fire invizibile, fire afective. Atunci, inteligentul şi devotatul patruped n-a mai putut face nimic pentru stăpânul său. Nimic în afară de un scheunat întrerupt, un fel de plâns al său pe care parcă îl mai aud şi astăzi cei ce erau atunci acolo...

Dumnezeu să-i dea odihna veşnică !

 

 ŞI EI AU FOST AI NOŞTRI…

 

 

Noi nu i-am uitat...

 

Este îndeobşte cunoscut că un comandant, indiferent de câte calităţi dispune şi de cât de capabil este, nu şi-ar putea exercita actul de comandă, n-ar putea conduce unitatea în fruntea căreia este numit fără munca, devotamentul, conştiinciozitatea şi simţul datoriei subordonaţilor săi, ale căror nume se pierd, adesea, în anonimat.

De aceea, ne facem o datorie de onoare din a prezenta numele şi prenumele celor câteva sute de cadre – ofiţeri, maiştri militari, subofiţeri, agenţi, şi salariaţi civili/personal contractual. Este nu numai o simplă trecere în revistă a tuturor celor care, pentru o perioadă de timp mai lungă sau mai scurtă şi-au lăsat amprenta contribuţiei lor la progresul Centrului Chinologic “dr. Aurel Greblea” din Sibiu, ci şi prinosul recunoştinţei generaţiei de astăzi a Centrului, care a preluat ştafeta de la generaţiile trecute, propunându-şi să ducă mai departe numele acestei prestigioase instituţii de învăţământ.

Pentru a nu face discriminare între gradul şi funcţia avute de fiecare cadru în parte, am preferat prezentarea lor în ordine alfabetică:

 

Salariaţi civili/personal contractual: Aldea Maria, Albu Gheorghe, Avram Rodica, Avram Lucia, Bejan Arcadie, Babă Ioan, Brîncoveanu Toma, Bortan Marian, Brad Ilie, Brîndău Elena, Bozdoghină Nicolae, Boncea Vasile, Bunea Salomie, Băcilă Minerva, Barna Laurean, Baciu Gheorghe, Cioboată Ana, Crăciun Mircea, Craiu Marinela, Crişan Daniel, Cozma Viorel, Caloieanu Jenica, Chirilă Iosif, Crăciun Claudiu, Dînsul Adrian, Feduc Valeria, Frîntu Maria, Grecu Ioan Aurel, Gherasim Adela, Hanea Tică, Moga Maria, Macostrai Cecilia, Munteanu Iosif Aurel, Mureşan Eugen, Mureşan Iosif, Muntean Ioan, Nan Laurenţiu, Negrescu Teodora, Natea Viorel, Popa Viorel, Pochescu Elena, Popa Dorel, Prică Simona, Pieptuş Christian, Pieptuş Ioan, Rus Elena, Ristea Opreana, Roznov Constantin, Stănciulescu Maria, Siminie Vasile, Stoica Elena, Şerb Bogdan, Străulea Costică, Stoica Vasile, Tăban Ioan, Tausch Gheorghe, Todor Victor, Todor Petru, Tucă Jan Paul, Văcăruş Petru, Veştemean Romulus.

 

 

Ofiţeri, subofiţeri/agenţi:

Afloroaie Gheorghe, Arfire Gicu, Asan Ion, Avram Doru, Andrei Adrian, Bucur Silviu, Bece Florentin, Băcilă Vasile, Bîrsan Călin, Blaga Cristian, Binder Arnhold, Boboloţ Claudiu, Brişan Gheorghe, Briciu Vasile, Beznea Ilie, Bădilă Ioan, Băncilă Mircea, Brezaie Ioan, Boureanu Constantin, Camil Stroia, Crăciun Ovidiu, Chivulescu Cornel, Cişmaş Dorin, Cruciat Maniu, Creţu Ioan, Călugărescu Gheorghe, Cefălan Ion, Camburgan Ion, Căpăţînă Iulian, Danciu Lucian, Dăneţiu Viorel, Deac Liviu, Dinu Virgil, Dragomir Monica, Dragomir Constantin, Drăgoiu Ilie, Drîmbărean Daniel, Dumitrescu Petre, Dumitra Lucian, Dăscăleanu Vasile, Dragoman Nicolae, Fifoiu Daniela, Florescu Nicolae, Florescu Vasile, Florian Marius, Friciu Ioan, Florea Ilie, Giurgiu Gheorghe, Greblea Aurel, Gligorea Petru, Giurcă Ioan, Gavrilă Eugen, Gherman Virgil, Gui Vasile, Hălceanu Neculai, Hulpuşiu Aurel, Ionescu Eugen, Iliuţ Nicolae, Iliuţ Ioan, Ionaşcu Mihai, Ichimaş Mihai, Isac Gheorghe Puiu, Isac Doina, Ivanov Gabriel, Jugărean Mihai, Lazăr Lucian, Luca Arcadiu, Lupaş Leontina, Luca Petre, Lunca Ilie, Magda Sorin, Munteanu Laurenţiu, Machidon Nicolae, Malacu Ionel, Moga Victor, Mateş Ioan, Maier Ioan, Mitea Maftei, Mureşan Mircea, Macostrai Constantin, Maier Eugen, Neagu Ioan, Nistor Marian, Negrilă Ioan, Negru Cristian, Neguţescu Gheorghe, Nicuţ Gheorghe, Oncioiu Petre, Patraş Mihai, Pais Constantin, Pîrjolea Ioan, Pănoiu Simona, Pănoiu Mihai, Pădurariu Constantin, Pâslariu Milică, Rad Liviu, Răduţă Aurică, Rebegel Adrian, Relea Liviu, Retea Alexandru, Roman Ilie, Roşu Nicolae, Rusu Dumitru, Şomşac Marian, Stoica Gheorghe, Stoica Ioan, Stănilă Cornel, Sîmtion Ioan, Streza Lucian, Stoica Liviu, Şuteu Nicolaie, Sînc Vasile, Tamaşiu Marius, Toader Ioan, Trif Nicolae, Tăpălagă Luca, Zamfir Ioan, Zamfir Paul.

 

 

Contor resetat la 15.04.2011

Astazi este:

Data ultimei actualizari a site-ului www.centrulchinologic.ro:

© 2009-2019 Centrul Chinologic Sibiu®